Ciment

Cimentul este un material ale cărui materii prime principalesunt calcarul, argila și elemente minerale (nisip, pietriș, cărămidă, beton ponce etc.) fiind utilizat pentru a face priză. Pentru ca cimentul să îndeplinească această caracteristică de lipire, apa este absolut necesară. Cimentul este un liant care se întărește la reacția cu apa. Calcarul și argila concasate și, dacă este necesar, minereul de fier și / sau siliciul sunt adăugate și măcinate fin. Acest material este introdus în cuptorul rotativ la 1400-1500 ° C. Produsul rezultat se numește „clincher”.

După aceea, cimentul Portland este obținut prin adăugarea de gips (proporție de 4-5%) în clincher și măcinarea acestuia într-o pulbere foarte fină. În producția de ciment aditivat, în afară de clincher și gips, se adaugă tras,zgură de furnal, cenuși de termocentrală, silice ultrafină, etc. Cimentul este cea mai puțin voluminoasă din multe componenteale betonului, dar este cea mai importantă dinteacestea.

Cele mai utilizate tipuri de ciment sunt cimentul compozit Portland, cimentul aditivat, cimentul de zgură și cimentul rezistent la sulfat. În afară de acestea, cimentul Portland Alb și alte tipuri de ciment sunt utilizate în scopuri speciale.Deoarece granulele de agregat sunt elementele cele mai trainice din betonul normal, celelalte două elemente (pasta de ciment și aderența) determină rezistența. Rezistența pastei de ciment depinde în mare măsură de raportul apă / ciment.

Tipurile de ciment utilizate în beton și evaluarea conformității acestora au fost standardizate în seria TS EN 197.

Ciment:

Capitolul 1: Cimenturi uzuale, compoziție, proprietăți și criterii de coformitate;

Capitolul 2: Evaluarea conformității.

După emiterea standardului TS EN 197-1, toate vechile standarde, cu excepția celor trei standarde de ciment special, au fost abolite. Aceste trei standarde sunt TS 21 Ciment alb Portland, TS 22 Mortar de ciment și TS 10157 ciment rezistent la sulfat. Echivalentele cimenturilor de uz general abrogate sunt acoperite în noul standard (Tabelul 1).

Noul standard TS EN 197-1 asigură faptul că vor putea fi utilizate mai multe tipuri de ciment decât tipurile de ciment utilizate în prezent în producția de beton în Turcia.

TIPURI DE CIMENT

Marcarea cimenturilor

TS EN 197-1 împarte cimenturile în cinci tipuri principale, de la CEM I (Ciment Portland) la CEM V (Ciment compozit). Marcajul include: tipul principal de ciment; raportul clincher de ciment Portland; a doua componentă principală; clasa de rezistență standard (de exemplu, 28 de zile) și viteza de căpătare rezistență timpurie.

De exemplu, un tip de ciment Portland cu zgură arătat astfel:

CEM II / A-S 42,5 N

Subclasa „N” indică rezistența timpurie normală, „R” indică rezistența timpurie rapidă.

Clase de rezistență standard

Subtipul arată a doua componentă principală (zgură de furnal în acest exemplu).

Cimentul Portland arată raportul clincherului ca (A) ridicat, (B) mediu și (C) scăzut.

Tipul principal de ciment

Materiale componente ale cimentului

Conform diferitelor tipuri de ciment din TS EN 197-1 prezentate în tabelul 1, materialele componente ale cimentului sunt următoarele:

• Componentă principală, de ex. clincher de ciment Portland;
• A doua componentă principală, de ex. , cenuși de termocentrală, zgură de furnal, calcar, fum de silice;
• Componenta suplimentară secundară, de ex. , cenuși de termocentrală, zgură de furnal, calcar, puzzolan natural;
• Reglator priză, de ex. sulfat de calciu;
• Aditivi chimici, de ex. pigmenți, aditivi de antrenare a aerului.

Materiale componente ale cimentului

S – zgură de furnal;

D – fum de silice;

P – pozzolan natural;

Q – pozzolan natural calcinat;

V – cenușă de termocentrală silicioasă;

W – cenușă de termocentrală calcaroasă;

T – șist ars;

M- două sau mai multe dintre cele de mai sus.

Tabelul 1: Tipuri de ciment conform TS EN 197-1: